Schimbările climatice constituie una dintre cele mai mari provocări ale secolului XXI cu ample repercusiuni asupra agendei de politică externă. Cresterea deficitului de apa potabila, numarul din ce in ce mai mare de inundații și evenimentele meteo extreme amenință direct viețile a milioane de oameni din întreaga lume și, în unele cazuri, ii obligă pe acestia să migreze sau să recurgă la conflicte violente. Este necesara asumarea unui rol mai activ al politicii externe în problematica internațională ce vizează politicile climatice prin intermediul Diplomatiei climatice (climate diplomacy) .

În acest sens, Ministerul de Externe al Republicii Federale a Germaniei, în colaborare cu adelphi și cu partenerii acesteia, a lansat inițiativa Climate Diplomacy împreună cu o serie de actiuni menite sa susțina măsurile privitoare la schimbările climatice.

În 2016, consiliul Uniunii Europene a definit trei direcții pe care trebuie să de dezvolte diplomația climatică după COP21: (1) continuarea promovării schimbărilor climatice ca prioritate strategică în dialogurile diplomatice, diplomație publică și instrumente de politică externă; (2) susținerea implementării Acordului de la Paris, în contextul unei dezvoltari cu emisii scazute de dioxid de carbon si rezistenta la schimbările climatice; și (3) intensificarea eforturilor de abordare a legăturii dintre climă, resurse naturale, prosperitate, stabilitate și migrație. Diplomația trebuie să aibă un rol activ în cadrul acestor eforturi și să facă uz de întregul arsenal de instrumente pe care îl are la dispoziție.

Acordul de Paris, încheiat în luna decembrie 2015, constituie un moment istoric și o victorie semnificativă pentru diplomația internationala.  Acum este necesar ca statele să ia toate masurile pentru implementarea contributiilor la nivel national, si, in timp prin acțiuni conjugate, să își mobilizeze ambiția  pentru a atinge ținta de 2° și, dacă este posibil, să limiteze creșterea temperaturii globale medii  la 1,5°C, reducând astfel considerabil riscurile și efectele schimbărilor climatice.

Totuși, acțiunile de politică externă nu cuprind numai procesul de negociere. Ele joaca un rol crucial in implementarea politicilor climatice, cum ar fi înființarea piețelor de dioxid de carbon, transformarea sistemelor energetice, construirea unor societăți reziliente și crearea unor parteneriate pentru gestionarea durabilă a resurselor. Aceste obiective stau la baza acțiunilor diplomatice atât în contextele bilaterale cât și în cele multilaterale. În plus, angajarea din timp a resurselor diplomatice este imperativă în confruntarea cu implicatiile in domeniul securitatii si consecințele geopolitice ale schimbările climatice.

Sub președinția germană, în luna iulie 2011, Consiliul de Securitate al ONU a recunoscut în unanimitate că schimbările climatice constituie o amenințare la adresa păcii și stabilității globale. Discuțiile din Consiliu au reflectat convergența tot mai mare a domeniilor de politică externă, mediu, dezvoltare și securitate. Recent, în cadul ședințelor din iulie 2015 și mai 2016, Consiliul de Securitate a discutat dificultățile privitoare la pace și securitate cu care se confruntă statele insulare mici în curs de dezvoltare, respectiv cele din regiunea Sahel.

În plus, Grupul celor 7 reprezinta avangarda promovării pe agenda globală a riscurilor pe care le reprezinta fragilitatea la schimbările climatice. În 2015, Grupul celor 7, sub președinția germană, a dispus elaborarea raportului independent “A New Climate for Peace: Taking Action on Climate și Fragility Risks” (”Noul climat pentru pace: adoptarea unor măsuri pentru combaterea riscurilor si fragilitatii climatice”) care identifică riscuri asociate fragilității climatice, care reprezintă amenințări grave pentru stabilitatea statelor și a societăților în următoarele decenii.

Raportul a constituit punctul de pornire pentru un întreg proces G7 privind acțiunile în domeniul climatic, fapt care a dus la numeroase alte evenimente de informare și dialoguri în 2015 și 2016. În plus, au fost create o platformă de informare și un blog pentru monitorizarea celor mai recente evoluții și expunerea ideilor privind schimbările climatice și reziliența la schimbarile climatice.

Pe lângă prvocarile privind îmbunătățirea sistemelor de avertizare timpurie, diplomația climatică poate avea un rol de reducere a amenintarii factorilor de risc. Diplomația climatică și de mediu internațională, colaborarea bilaterală în probleme de mediu, precum și politica de mediu pot promova consolidarea dialogului și a încrederii, contribuind astfel la stabilitatea regională. Măsurile anticipate luate în legătură cu riscurile de securitate reprezentate de schimbările climatice necesită o rețea de parteneri puternica, inclusiv reprezentanți din rândurile societății civile și ale sectorului privat.

Aceste noi abordări pentru politica externă depășesc domeniul tradițional al politicii climatice. Evoluția de la analiza riscurilor privind amenintarile legate de schimbarile climatice catre abordarea in timp util a unor  măsuri preventive necesită un mai mare angajament în direcția integrării preocupărilor privitoare la schimbările climatice în politica externa si in politicile de dezvoltare și securitate.

Câteva exemple: consolidarea rețelelor diplomatice, constituirea de noi alianțe împreună cu partenerii, creșterea gradului de conștientizare – nu numai a efectelor potențial negative ale schimbărilor climatice, ci și a posibilităților de inițiere a unei transformări durabile a societăților în care trăim.

adelphi și partenerii acesteia au format o alianță cu Ministerul de Externe al Republicii Federale Germane și au jucat un rol central în procesul de analiză a dezbaterilor de la nivel internațional privind diplomația climatică și securitatea, elaborând scenarii-cheie, contribuind la creșterea gradului de conștientizare și la intensificarea eforturilor de construire a capacităților și susținând dialogurile la nivel internațional și regional pe această temă în întreaga lume.

Compostul este un îngrășământ natural extraordinar, o bună metodă de a reduce emisiile de CO2 și poate fi realizat foarte ușor de fiecare dintre noi. Ai câteva tips-uri aici:

Clima stabila pe Pamant - conditie vitala pentru om si natura

Clima planetei noastre reprezinta un sistem deosebit de complex, al carui motor il reprezinta radiatiile solare. O parte a acestora sunt reflectate de nori, elementele componente ale aerului si de suprafata terestra. O alta parte sunt transformate in radiatii termice atunci cand ajung pe Pamant sau in atmosfera si incalzesc sistemul. Radiatiile termice sunt emise inapoi in spatiu.

Raportul dintre radiatiile captate si cele emise este unul echilibrat: radiatiile solare - partile reflectate au aceeasi proportie ca si radiatiile termice emise de Pamant in spatiu.

Daca aceasta balanta a energiei este dezechilibrata de anumite procese sau factori, clima se schimba in mod continuu pana cand balanta de energie ajunge din nou in echilibru.

De-a lungul evolutiei in timp, in ciuda unor considerabile fluctuatii, conditiile climatice s-au echilibrat de asa natura, incat a fost posibila viata pe Pamant, asa cum o cunoastem astazi. 

Un rol deosebit de importat il are atmosfera care asigura temperatura necesara pentru a face planeta locuibila, avand la baza asa numitul efect natural de sera, creat prin gazele prezente in cantitati mici in atmosfera - vaporii de apa, dioxidul de carbon, metanul si gazul ilariant. 

Aceste gaze absorb o parte din radiatiile infrarosii emise de suprafata Pamantului in atmosfera (lasa radiatiile solare sa patrunda si reduc proportiile radiatiilor termice emise in spatiu).

Fara acest efect natural de sera, temperatura medie la nivelul solului ar fi de -18°C, iar Pamantul ar fi complet inghetat.

Inca din perioada preindustrializarii, omul a modificat componenta atmosferei si a sporit cantitatea gazelor cu efect de sera, in special cea de dioxid de carbon.

Printre principalele cauze ale schimbarilor climatice se numara modificari ale radiatiilor solare captate, ale celor reflectate si ale radiatiilor solare de caldura emise in spatiu si variabilitatea interna a sistemului climatic. 

Responsabilitatea politica: emisiile de gaze cu efect de sera trebuie reduse considerabil in intreaga lume, cat mai repede si sustenabil!

Tinta pe termen lung de a limita cresterea temperaturii globale la 2°C fata de epoca preindustriala, a fost fixata de catre comunitatea internationala in decembrie 2009 in Acordul de la Copenhaga, fiind recunoscuta oficial pentru prima data in anul 2010 la Cancun. 

Pentru a putea respecta pragul de 2°C cu o probabilitate de mai mult de 50%, emisiile globale ar trebui reduse pana in anul 2050 cu minimum 50% fata de anul 1990. La aceasta se adauga faptul ca rasturnarea tendintei de crestere a cantitatii emisiilor la nivel global trebuie sa se produca cu mult inainte de anul 2020, preferabil pana in 2015. Cu cat tendinta mentionata se modifica mai tarziu, cu atat mai mult ar trebui reduse emisiile dupa anul 2020.

Aceste date furnizate de cercetatorii din domeniul climatologiei scot in evidenta nevoia imperioasa de actiune din partea guvernelor. Date fiind toate aceste amenintari la adresa mediului social si natural, cade in responsabilitatea decidentilor din domeniul politicilor de mediu la nivel international si national de a interveni prin masuri imediate si eficiente pentru protejarea mediului si reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera.

Amploarea efectelor negative ale schimbarilor climatice depinde in mod considerabil de masura in care, la nivel politic, se va reusi limitarea emisiilor de gaze cu efect de sera si astfel, a procesului de incalzire. 

O crestere a temperaturii de maximum 2°C, tinta vizata de comunitatea internationala, nu poate anihila efectele incalzirii, dar le poate atenua in buna masura. O incalzire mai accentuata ar avea consecinte extreme, indeosebi pentru tarile in curs de dezvoltare si tarile insulare.

 Combaterea schimbarilor climatice - o preocupare globala

Prima actiune de combatere a fenomenului de schimbari climatice a avut loc in cadrul Summit-ului Mondial al Organizatiei Natiunilor Unite, in 1992 la Rio de Janeiro prin semnarea Conventiei Cadru a Natiunilor Unite asupra Schimbarilor Climatice, ratificata de Romania prin Legea nr. 24/1994, prin care cele 194 de tari semnatare au convenit sa actioneze pe termen lung in vederea stabilizarii concentratiei de gaze cu efect de sera din atmosfera la un nivel care sa impiedice influenta periculoasa a omului asupra sistemului climatic.

Conventia Cadru a Natiunilor Unite asupra Schimbarilor Climatice (CCNUSC/UNFCCC) a recunoscut ca obiectiv principal limitarea cresterii temperaturii globale medii in comparatie cu perioada preindustriala la valoarea de sub 2ºC.

In 1997, la Kyoto in Japonia, tarile dezvoltate au concretizat actiunea de combatere a schimbarilor climatice prin asumarea unor angajamente de limitare si reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera in perioada 2008-2012 si au identificat mijloacele de colaborare internationala in vederea atingerii acestor obiective. 

Sub Protocolul de la Kyoto, tarile industrializate participante, s-au angajat sa-si limiteze emisiile cu 5% in perioada 2008-2012, fata de nivelul inregistrat in 1990. In aceasta prima perioada de angajament, 2008-2012, Germania si-a propus reducerea emisiilor, in medie, cu 21% fata de 1990 si a reusit sa depaseasca acest obiectiv, inregistrand o reducere de 23.6%.

In cadrul Conferintei de la Doha, s-a stabilit o a doua perioada de angajament, care va fi valabila pana in 2020. Germania sustine incheierea unui acord international ambitios privind schimbarile climatice in care sa fie implicate toate statele.

Guvernul federal german a stabilit in 2010 un concept de energie cu obiective ambitioase cu privire la combaterea schimbarilor climatice. In cadrul Acordului de Coalitie din decembrie 2013, a fost reafirmat in special obiectivul pe termen lung, de reducere a emisiilor cu 80-95% pana in 2050 si de reducere a emisiilor pana in 2020 cu cel putin 40% fata de nivelul inregistrat in 1990.

Guvernul federal solicita stabilirea a 3 obiective ambitioase care sa presupuna pe langa obiectivele climatice de reducere continua a emisiilor de CO2, obligativitatea de utilizare a unui procent de 30% de energie din surse regenerabile la consumul final si imbunatatirea eficientei energetice pentru ca Europa sa-si poata asuma in continuare rolul de lider international in ceea ce priveste combaterea schimbarilor climatice.

 Masuri la nivel european

La nivel european, statele membre au stabilit obiective climatice si energetice obligatorii, care trebuie indeplinite pana in 2020, conform formulei 20-20-20:

• reducerea emisiilor cu 20% fata de 1990
• cresterea ponderii energiei regenerabile cu 20%, raportata la consumul total
• imbunatatirea eficientei energetice cu 20%

Conform unei propuneri a Comisiei Europene, Statele Membre trebuie sa reduca pana in 2030 emisiile de gaze cu efect de sera cu 40% si sa creasca ponderea energiei regenerabile la 27%. Germania se angajeaza sa asigure ca obiectivele climatice vor fi ridicate in continuare, in contextul unui acord international care sa includa certificate internationale de emisii. 

Uniunea Europeana a adoptat in mod unilateral in anul 2007 angajamentul de a reduce emisiile de gaze cu efect de sera la nivelul anului 2020 cu un procent de 20% comparativ cu nivelul emisiilor din anul 1990 si a promovat in acest sens in anul 2009, pachetul legislativ ,,Schimbari climatice - energie”, prin care se stabilesc instrumente si masuri concrete vizand atingerea acestui obiectiv.

Acest obiectiv poate fi atins doar prin mentinerea emisiilor de gaze cu efect de sera la nivel constant in cursul deceniului actual, urmand a fi reduse pana in 2050 cu 50% comparativ cu nivelurile din anul 1990.

Uniunea Europeana sustine obiectivul de a reduce emisiile de gaze cu efect de sera cu o valoare intre 80% si 95% pana in anul 2050. Comisia Europeana a adoptat o Strategie de Adaptare si vrea ca toate Statele Membre sa adopte planuri nationale de gestionare a impactului inevitabil al schimbarilor climatice pana in 2017.  

Suport financiar

• Cel putin 20% din bugetul UE de 960 miliarde de euro pentru 2014-2020 trebuie sa fie cheltuit pentru a proteja clima
• UE finanteaza din vanzarea certificatelor de emisii, proiectele de testare care utilizeaza energie cu emisie mica de carbon, inclusiv tehnologii de captare a dioxidului de carbon din instalatiile industriale  si stocarea acestuia in pamant

Reglementari

• producatorii de autoturisme trebuie sa reduca emisiile de CO2 la masinile si camioanele noi
• statele europene trebuie sa reduca consumul de energie al cladirilor, iar industria trebuie sa imbunatateasca eficienta energetica a unei game variate de echipamente si aparatura electrocasnica
• statele europene trebuie sa sprijine sursele de energie regenerabila precum vantul, soarele, biomasa, pentru a atinge tinta de 20% energie verde.

Datorita inertiei sistemului climatic, in pofida tuturor eforturilor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera, temperatura medie globala va continua sa creasca generand un impact negativ asupra sistemelor antropice si naturale.

Schimbarile climatice nu sunt reversibile. Cantitatea gazelor cu efect de sera emise deja contribuie la incalzirea climei la nivel global. Cu toate acestea, este inca posibila incetinirea schimbarilor climatice si, prin urmare, mentinerea sub control a impactului asupra oamenilor si asupra mediului inconjurator. Aceasta este responsabilitatea intregii comunitati internationale.

Combaterea schimbarilor climatice incepe in viata de zi cu zi. Orice gest de evitare a producerii de dioxid de carbon care nu sunt necesare, este o investitie in propriul nostru viitor. 

Surse:

www.bmub.bund.de/P196